Timpul de muncă şi asigurările sociale

Tribuna economica nr. 46/2005

Author
Ionel Petrea, Ana Cioriciu
Title
Timpul de muncă şi asigurările sociale
Abstract
Începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, a stabilit că „indiferent de tipul de contract individual de muncă cu care sunt încadraţi, salariaţii vor avea stagiu complet de cotizare în luna respectivă, la fel ca în ipoteza salariatului încadrat cu contract de muncă cu normă întreagă.” Considerând nu pe deplin necesară şi suficientă alăturarea normei întregi de muncă de stagiului fie minim, fie complet de cotizare pentru deschiderea dreptului la prestaţii de asigurări sociale, dorim să supunem atenţiei punctul nostru de vedere cu privire la stabilirea acestor prestaţii, proporţional cu contribuţia de asigurări sociale şi nu cu norma/timpul de muncă. Unul din principiile de bază ale organizării şi funcţionării sistemului public de pensii este acela al contributivităţii. Potrivit acestuia „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”. Stagiul complet de cotizare nu este identic cu norma întreagă de muncă, idee care s-ar desprinde din soluţia Casei Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale... Este vorba de instituţii juridice diferite legate prin liantul contribuţiei aşa cum diferite sunt şi instituţiile juridice ale stagiului de cotizare şi vechimii în muncă despre care nu se poate spune că se substituie una pe alta, ci că se află într-o relaţie gen – specie. Stagiul complet standard e cerut de lege pentru deschiderea dreptului la pensie anticipată dar şi anticipată parţială iar stagiul minim standard e cerut pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Realizarea ambelor stagii de cotizare este însă condiţionată de îndeplinirea achitării aceleiaşi contribuţii indiferent de norma de muncă în toate ipostazele ei. De aceea, considerăm că nu se poate stabili o legătură între stagiu de cotizare şi durata minimă/ maximă a muncii în cadrul unui raport de muncă decât sub acelaşi aspect al contribuţiei. Justeţea concluziei se desprinde şi din cuprinsul Titlului III al Codului muncii din care putem cu uşurinţă observa că sensul stabilirii duratei maxime de 8 ore pe zi/40 ore pe săptămână este acela de a-i proteja salariatului sănătatea şi securitatea în muncă şi nu de a-i impune un minim al timpului de muncă de la care acesta va beneficia de prestaţii de asigurări sociale într-un sistem public de pensii mercantil, la fel ca cel privat, interesant doar de „morala plăţii” şi nu de „morala muncii”.
Publisher
Tribuna economica 46/2005, pag. 34-35
Anul: 2005
Paper citation
Ionel Petrea, Ana Cioriciu, Timpul de muncă şi asigurările sociale, în Tribuna economica nr. 46/2005, pag. 34-35.