Unele consideraţii privind negocierea amiabilă a conflictelor individuale de muncă – cu şi fără mediere

Revista romana de dreptul muncii nr. 2/2014

Author
Ana Ştefănescu, Laura Georgescu, Cornel Benţe
Title
Unele consideraţii privind negocierea amiabilă a conflictelor individuale de muncă – cu şi fără mediere
(Some comments on the amicable settlement of individual employment disputes – with and without mediation)
Abstract
Indiferent de calitatea părţilor unui conflict individual de muncă – salariaţi ori funcţionari publici şi angajatori, de drept public sau privat – obiectul conflictului rămâne acelaşi. El se poate soluţiona pe cale amiabilă pe două căi: fără ajutorul unui mediator, potrivit Codului muncii sau cu ajutorul unui mediator, potrivit Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Numai soluţionarea în instanţă a conflictelor individuale de muncă dintre salariaţi şi angajatori este condiţionată, de această lege specială, de dovada participării la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu încearcă să orienteze părţile unui raport de serviciu în alegerea procedurii speciale, ci numai părţile contractului individual de muncă. Totuşi nici acestea nu sunt obligate să se supună şi celei de-a doua etape, adică medierii propriu-zise – dacă nu sunt convinse de avantajele ei. Pe de altă parte, dacă chiar nu doresc să deducă instanţei soluţionarea conflictului, îşi pot rezolva diferendul juridic fără ajutorul specializat al mediatorului potrivit dreptului comun. În ceea ce priveşte voinţa părţilor în raporturile de serviciu, acestea pot opta, neconstrânse în niciun fel, între soluţionarea conflictului pe cale amiabilă, cu sau fără ajutorul unui mediator, după cum pot apela direct la instanţă, mai exact la cea de contencios administrativ, desigur cu respectarea procedurii administrative prealabile (în ceea ce-l priveşte pe funcţionarul public). În materialul de faţă, mai dorim să prezentăm aceste proceduri de soluţionare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, situaţia terţilor care pot asista sau oferi puncte de vedere în cursul negocierii, rolul mediatorului ca specialist în ştiinţe sociale (cu competenţe numai în arta comunicării şi negocierii) şi relaţia pe care o poate avea cu un jurist sau cu un expert în legislaţia muncii, precum şi ce este permis şi ce este interzis în negociere.

Regardless of the quality of the parties involved into a dispute arising from an individual employment contract – employees or civil servants and employers, by they of public or private law – the object of the dispute remains the same. Such a conflict can be settled amicably in two ways: without the help of a mediator, according to the Labor Code or using a mediator, according to the Law No 192/2006 concerning mediation and the organization of the profession of mediator. Only the court settlement of individual labor disputes between employees and employers is subjected to this special law, being required to make proof of having participated to the meeting on communicating the benefits arising from meditation. In other words, the legislator does not try to lead the parties belonging to a labor relationship to choose a special procedure, but rather only the parties belonging to an individual employment contract. Nevertheless they are not obliged to comply with the second stage, i.e. mediation itself – if they are not convinced of its advantages. On the other hand, if they really do not want to address to the court the resolution of the dispute, the parties may settle the legal dispute without the specialized help of a mediator according to common law. As regards to the will of the parties in terms of labor relationship, they may choose, not being compelled in any way, between settling the dispute amicably, with or without the help of a mediator, or they may go directly to the court, more exactly they can go to the administrative court, of course complying with prior administrative procedure (the one that concerns the public servant). In the present material, we want to describe these procedures of amicably settlement of individual labor disputes, the third parties who may assist or provide points of view during the negotiation, the role of the mediator as a specialist in social sciences (having skills only in the art of communication and negotiation) and the relationship that a mediator may have with a lawyer or with an expert in labor legislation, as well as what is allowed and what is forbidden during the process of negotiation.
Keywords
obiectul conflictului individual de muncă, procedură, drept comun, lege specială, salariaţi, funcţionari publici, terţ, act sub semnătură privată, competenţă, mediator, avocat, specialist, expert în legislaţia muncii, paralelă, conflicte colective
the subject of individual employment dispute, procedure, common law, special law, employees, civil servants, third party, act under private signature, skill, mediator, lawyer, specialist, expert in labor legislation, comparison, collective disputes
References
  1. I.T. Ştefănescu, Tratat teoretic şi practic de dreptul muncii, Universul Juridic, Bucureşti, 2012.
  2. L. Georgescu, A. Ştefănescu, Unele discuţii privind regimul juridic aplicabil raporturilor de muncă, în Revista romana de dreptul muncii nr. 8/2012.
  3. A. Ţiclea, L. Georgescu, Cioriciu A. Ştefănescu, B. Vlad, Dreptul public al muncii, Wolters Kluwer România, Bucureşti, 2010.
  4. A. Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, ed. a VII-a, Universul Juridic, Bucureşti, 2012.
  5. I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Vol. I, ediţie revăzută, completată şi actualizată, Universul Juridic, Bucureşti, 2013.
  6. A. Ştefănescu, Consideraţii privind gestionarea şi managementul resurselor umane în funcţia publică, în Revista romana de dreptul muncii nr. 5/2012.
Publisher
Revista romana de dreptul muncii 2/2014, pag. 37-52
Anul: 2014
Editura Wolters Kluwer Romania
Paper citation
Ana Ştefănescu, Laura Georgescu, Cornel Benţe, Unele consideraţii privind negocierea amiabilă a conflictelor individuale de muncă – cu şi fără mediere, în Revista romana de dreptul muncii nr. 2/2014, pag. 37-52.